Tranzacționarea algoritmică este bine-cunoscută grație posibilității tranzacționării fără implicare emoțională, dar și deoarece viteza de execuție a algoritmului este cu mult mai mare decât cea a trader-ului. Totuși există mai multe beneficii ale tranzacționării algoritmice, ele fiind după cum urmează.
TRANZACȚIILE SUNT EXECUTATE LA CEL MAI BUN PREȚ.
Acest lucru este posibil, în primul rând, grație algoritmului în sine. Acesta a fost testat și retestat, optimizat și reoptimzat, astfel încât ajunge într-o formă în care aproape că este perfect în simplitatea scopului său, chiar dacă aceasta este atinsă prin prisma unui algoritm foarte complex. Cu alte cuvinte, modelarea algoritmului a fost atât de bine realizată, încât acesta, în 99% din cazuri, va "lua decizia" optimă, în contextul în care el urmărește un singur tip de semnal pentru - să zicem - a iniția un ordin; deci face un singur lucru, dar îl face bine. În al doilea rând, algoritmul poate fi programat să compare prețurile aceluiași instrument financiar de la 'furnizori diferiți de preț", alegând cea mai bună variantă. Este lesne de înțeles că acest al doilea aspect cu siguranță depășește trader-ul, căruia i-ar fi imposibil să ia o decizie la nivel de secundă, în situația în care mai și are de verificat o foarte mare listă a prețurilor disponibile pentru a selecta varianta cea mai profitabilă.
PLASAREA INSTANTĂ ȘI PRECISĂ A ORDINELOR.
În mod firesc, trade-ul va aștepta un semnal. Dacă își bazează abordarea pe acțiunea prețului, va trebui să aștepte fie închiderea lumânării și, pentru validarea semnalului, evaluarea acesteia (ceea ce costă timp, iar oricât de puțin ar fi tot contează), fie să aștepte ca prețul să ajungă într-o anumită zonă sau să depășească un anumit minim sau maxim. Este adevărat că pentru această ultimă situație un trader poate plasa un ordin în așteptare, însă chiar și plasarea lui necesită o activitate consumatoare de timp din partea trader-ului (verificarea cotației, copierea mentală a acesteia și inserarea ei în câmpul aferent sau, mai nou, executarea unui click și selectarea opțiunii de plasare a unui ordin în așteptare de la prețul selectat prin intermediul poziției cursorului față de scala de preț a graficului, toate consumând timp. Algoritmul nu face altceva decât să verifice în permanență dacă situația curentă se suprapune cu "așteptările" sale. Atâta timp cât acest lucru nu se întâmplă, el "așteaptă", însă în clipa în care s-a întâmplat ordinul va fi deja în piață.
VERIFICAREA INSTANTĂ A MAI MULTOR PIEȚE.
Cum spuneam mai înainte, algoritmul "caută un singur lucru" și oriunde (adică pe orice grafic) îl găsește, îl transformă în profit. Bineînțeles, când spun orice grafic mă refer la instrumente diferite, același robot putând la fel de bine să urmărească simultan câteva parități valutare, câteva companii, câțiva indici și câteva mărfuri. Este evident că un trader, oricât de profesionist ar fi și oricât de dedicat în ceea ce privește timpul pe care-l investește în acest scop, nu va putea trece prin filtrul analitic câteva zeci dacă nu sute de grafice aferente unor instrumente diferite. Nu numai că nu are energia mentală necesară, dar nu ar avea nici timpul fizic pentru a analiza eficient atât de multe, oricât de rapid ar fi. Chiar dacă s-ar angaja într-un asemenea scop utopic, până ar ajunge la capătul listei instrumentelor pe care ar trebui să le analizeze, cele de la începutul listei deja se vor fi modificat, trebuind prin urmare reanalizate; practic ar omite ordinele pe care le-ar fi putut executa, iar pe deasupra, pentru un anume instrument, ar trebui, dacă se hotărăște să inițieze un ordin, mai întâi că verifice cel mai bun "furnizor de preț", așa cum spuneam mai sus. Evident este cu mult peste putințele fizice și psihice ale oricărui trader.
ANULAREA EFECTELOR PSIHOLOGICE.
Tendonul Ahilian al celui mai pregătit trader este componenta emoțională. Dacă ai văzut filme precum "The terminator" se prea poate să fi prins ideea că "mașinăriile" nu au emoții. Dacă ai făcut programare cu atât mai ușor poți înțelege de ce emoțiile nu-și găsesc locul printre liniile de cod ce constituie algoritmul; căci asta este de fapt algoritmul: un șir de propoziții în care îi sunt dictate condițiile pe care trebuie să aștepte ca piața să le întrunească pentru a putea iniția ordinul. Prin urmare, cum factorul psihologic nu există, nici greșelile cauzate de acesta nu pot exista, iar tranzacțiile vor fi executate fără a mai purta și amprenta greșelilor emoționale.
