Majoritatea trader-ilor (și dintre aceștia, mai ales începătorii) se concentrează foarte mult pe punctele de intrare și ieșire, scăpându-le din vedere că trading-ul are la bază și elemente de administrare a capitalului (ceea ce vei regăsi sub forma de "money-management"), cât și elemente de control al emoțiilor (management emoțional). Fără acest "pachet complet" este greu să obții profit pe termen lung.
Este adevărat că strategia are o importanță foarte mare, însă, dincolo de ea, psihologia și money-management-ul sunt elemente esențiale, întrucât indiferent de cât de bună este strategia acestea două pot strica totul.
Prima întrebare pe care ar trebui să ți-o adresezi este următoarea: "Cât sunt dispus(ă) să investesc?"
Din păcate mulți traderi au impresia că este nevoie de sume mari pentru a avea succes și/sau a obține profit. Deși pe de-o parte este adevărat, în sensul că un cont mai mare aduce bineînțeles un profit mai mare, nici un cont mai mic nu este de nedorit în contextul în care, până la urmă, sunt niște bani care intră, nu ies, la acest lucru adăugându-se faptul că, odată cu trecerea timpului, contul oricum va crește și va ajunge (și chiar depăși) suma văzută inițial ca "perfectă" sau "necesară" pentru a intra (și care, cum ziceam la început, este una mare).
Acum că ne-am lămurit că suma inițială nu trebuie să fie una exorbitantă, haide să trecem la următorul pas. Gândește-te la acea sumă de bani din economiile tale (deci discutăm de bani pe care îi ai, nu pe care îi vei avea la un moment dat) la care ai fi gata să renunți. Este cazul ca aici să faci un exercițiu de imaginație și să te vezi, spre exemplu, mergând cu acei bani pe stradă, avându-i într-un plic, în căutarea unui om sărman căruia să îi înmânezi respectiva sumă. Sau, si mai simplu, imaginează-te ducându-te într-un loc public - și foarte circulat - unde să poposești pentru câteva minute - să spunem pe o bancă -, iar apoi să pleci lăsând pe acea bancă un plic care să conțină suma respectivă. Ceea ce ar trebui să simți nu este că pierzi ceva sau că ar trebui să te "desparți" de ceva, ci să nu îți pese și asta la modul cel mai sincer și serios. Cu alte cuvinte, trebuie să te poți lipsi de respectiva sumă; este ca și când nu a existat vreodată! Bineînțeles că încă de la început vei exclude varianta unui împrumut sau a vânzării unui bun strict în acest scop. Ei bine, din această sumă, investește pe bursă doar a zecea parte (10%).
Mai este și o altă întrebare la care trebuie să îți răspunzi: "Cât să riști pe fiecare tranzacție?"
Ceea ce trebuie să faci în acest moment este să împarți suma la 20 sau 30. Dacă ai experiență poți să o împarți și doar la 10. Astfel, pentru fiecare ordin, vei stabili un risc ("Stop-Loss" - SL) nici mai mare și nici mai mic din a 20-a (sau a 10-a sau a 30-a) parte din suma investită inițial.
Bineînțeles că vei stabili un raport de 2:1 între profit și pierdere, cu avantaj către profit.
Procedând în acest fel nu vei avea față de respectivii bani nici un fel de atașament emoțional. Faptul că ai investit suma pe care ți-o permiți să o pierzi te va face să nu te găsești tot timpul într-o perioadă de surmenaj (din motiv că ai pus "acei bani importanți pe bursă" și că "trebuie să faci ceva cu ei ca să iasă treaba"), iar faptul că riști o sumă fixă, prin care-ți oferi mai multe "șanse" și pentru care poți câștiga o sumă dublă (măcar sau aproximativ) te va face să nu ai temeri, rețineri, regrete și alte sentimente și emoții negative.
